Arsura
Cuvintele ard, împrăștie căldură și lasă în urma lor arsura, lasă această urmă care devine și crește tot timpul, care se transformă în semn, în loc care marchează pentru totdeauna în carnea celui care scrie și care se scrie. Cuvintele își ard urmele, dar lasă după ele toate semnele disponibile pentru a însemna, pentru a așeza făpturi și fapte în corpuri noi, pe noi epiderme disponibile să le primească, să le adopte și să le accepte grefele.
Cuvintele scot la vedere toate aceste semne, aduc la suprafață semnificațiile lor întregi și le amplifică în permanență mesajele, le încarcă tot timpul cu disponibilități pentru a-și lăsa semnele mai departe pe pieile disponibile. Fiecare corp și fiecare piele a lui devin palimpseste mereu disponibile să arate, să facă vizibile și să spună poveștile acestor arsuri permanente, al acestor incizii calde prin care arderea ușurează așezarea cuvintelor.
Cuvintele ard, iar fumul împrăștiat de această ardere poartă în el durerea toată și îi încurajează diluările ce pot să facă accesibile înțelegerile ulterioare. Aceste diluări nu devin și nu se transformă în trăiri frivole, ci se amplifică la rândul lor și se transformă în textul ce le va perpetua povestea.
Arsura conține aceste povești împreună cu toate cuvintele lor însoțitoare, conține durerea mută și permanenta ei mocnire în jarul găzduit de cenușa din corpul ce ține și care încurajează continua și de neoprit multiplicare și spunere a ei.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…