EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Poveste posibilă

despre ascultare și despre așezarea poveștii în cuvintele care o caută

 

 

Stare de așezare. Stare de privire intensă cu ochii în tavan, țintuirea și asumarea albului cuprinzător și ascultarea. Înțelegerea zgomotului monoton care se transformă și care devine cuvinte, care prinde coerență și face auzită povestea care impune ascultarea. Fluxul continuu al cuvintelor care curg neîncetat, observarea atentă a vocii care povestește, care spune următoarea poveste: îmi amintesc frecvent și insistent un miros al unui parfum, unul care era într-o sticluță cu un dop de plastic cu filet, iar sub acel dop mai era unul mic și alb care trebuia scos pentru a mirosi și pentru a folosi esența din recipientul micuț, acela pe care, după ce mama ne făcea baie mie și fratelui meu, ni se dădeau pijamale curate, iar picătura de parfum era pusă pe mânecă la interiorul încheieturii în interior. După aceea duceam mâna peste față, o așezam îndoită așa peste ochi și peste zona caldă a obrajilor. De atunci corpul meu a învățat gestul acesta de a adormi cu mîna așezată peste față, de a accepta în continuare amintirea acelui miros al curățitor care se ducea până în creier, acel miros neuitat al copilăriei neuitate…

Cuvintele erau spuse de povestitoarea lor stând cu fața în sus și cu mâna așezată exact ca atunci, exact ca în amintire, iar sunetul lor se răsfira în aer ca versurile unui blues prelung melancolic, sfâșietor. Toate aceste cuvinte rămâneau în aer ca un nor dens, ca o pată din care mai cădeau anumite cuvinte făcându-și auzită discret mica aterizare din spațiul în care au plutit, din care și-au luat acea porție de lumină pentru a-și face vizibilă strălucirea.

Sunetul lor rămânea mult în aceste stări calde și triste ale spunerii, se simțea în el durerea prezentă, dar și bucuria de atunci, acea bucurie senzorială rămasă definitiv în cercul magic în care și-a consumat acele prezențe copilul de atunci.

Din toate aceste amintiri vin cuvintele noastre, se transportă prin timp, au trecut vămi și prin sutele de site disponibilizate de el și s-au mutat în aceste povești posibile ale prezentului, în aceste stări ale ascultării și ale așezării lor pe notele grave, pe textele lungi acceptate de clapele etajate ale noilor orgi disponibile să le mențină prezența în aerul capturat de poveste și spus în cuvintele ei.

Toate s-au mutat în cuvintele firești și banale ale incandescenței, ale arderii minții cu focul aprins de curajul spunerii lor, de puterea evocării și a transmiterii odată cu corpul ce le-a ținut memorate în senzorii lui.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…