intro
așa cum în fiecare gând se întâmplă și se poate simți descrierea urmelor lăsate de viață în încăperile lui
așa cum se poate vedea dincolo de privire întinderea unui corp într-o umbră numită oarecum evadare
așa cum se poate auzi și nu întotdeauna striga anumitul cuvânt prin care se așază în lume deseori profunzimi
așa cum departe se poate vedea despărțirea de lumi, a nopții de zi, a întinderii numită pământ de unele ape
așa cum descrieri își însușesc și împărtășesc intimități în spații verificate niciodată fluent de imaginile răsturnate, rămase, surprinse în oglinzile plate
așa cum lumina descrie, rescrie căldura necesară rămasă mereu să se vadă arzând în cea mai lungă zi din fiecare vară
așa cum oglinda ne spală intens întruchipări pe ale ei suprafețe și adună timpul rămas și adăugat în adâncimi împrăștiate de priviri prin ferestre
așa cum alinierea din spasmul uimirii adaugă umbre, străluciri și reflexii
așa cum căderea impune intens ridicarea din starea uitării
așa cum fiecare zi se difuzează în arsura încăpută și rămasă în fiecare noapte
așa cum tăcerea impune mereu acel gând rătăcit și uimit
așa cum ascunderi primesc locuiri adăugate cu umpleri desfăcute în vise, repetate în niciodată definitele gesturi
așa cum un gust, o plăcere se repetă în zona întotdeauna catifelată cu acele arome de cald și de dulce
asemenea gânduri rostite în cuvinte repetate și memorate de hipnoticul vis rătăcit, acoperit de tot ce încape în acest sunet adunat și amplificat așa cum ne spune ritmul fragmentat în tăietura arătată, expusă și spusă de voce
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
