spațiul meu comun. interior
zonă prin care cotrobăi cu simțuri cât mai dincolo de privirea care trimite aici, în spațiul închis și păstrat mereu pentru mine. ocol indecis ca să înțeleg un asemenea cod, o uimire, un vis. opriri intenționate în fața acestor pășiri. ochii deschiși ca să vadă sunt triști și bineînțeles mereu obosiți. unele lacrimi proptesc adesea aceste intrări. univers încăput doar în stările mele nici ele știute, necunoscute și arse în gânduri intense, prelungi ca urmele niciodată văzute după zmee pe cer. dezinvolte căderile alimentate acustic cu țipăt, cu bufnetul sec, cu icnetul greu. spațiul închis ce păstrează urmele mele acomodate interiorului spus, mai degrabă expus ca afluent la cuvinte, la contexte difuze, extrase, rostogolite încet în albia săpată de ele atent. anomalii sunt aceste corpuri răsucite firesc prin încăperile lumii. spațiul meu este textul comun, interior și opacizat de ecranul discret amplasat între lumină și eu, între zgomot și în continuare tot eu. lumina se cerne, se spune, dar culeg cu atenții dispersările ei. întuneric descopăr și traduc în acele neștiute mișcări ce se lasă citite în alunecări amestecate de umbre. desele spoturi le alungă uneori într-un gest liniștit al întoarcerii, al privirii necesare memorării trecerii lor prin aceste calme și reci reliefuri. cromatice jocuri absorb și îmi adaug calorice sensuri. spațiul meu comun. interior. este lumea aceasta a mea întoarsă numai spre mine. scrisă, deci spusă de mine. cunoscută, știută anume de ce se poate privi și vedea dinspre mine spre tine. interior pardosit cu tăceri, cu nerecunoscutele frici mutate și uitate în adâncimi și angoase. rătăcite prin vise nenumărate, colorate, frumoase. pliuri întoarse pe dos citite invers mereu. tăieturi ce despică încet pielea subțire încercând descifrări dureroase. spațiul meu comun. interior. este bunul comun împărțit sau păstrat între mine și eu. mai frumos decât un cal văzut în alergare este spațiul meu comun. interior. mai primitor decât un poem frumos este spațiul meu comun. interior. cel mai departe de lume și cel mai aproape de mine este spațiul meu comun. interior și tăcut
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
