gestul ca început
gestul promis ca început al fiecărei lumi care se naște prin scris, care crește și se amplifică cu fiecare cuvânt, cu fiecare astfel de semn înscris tot ca gest lăsat să se așeze aici, să traverseze spre acel căutat dincolo închipuit sau intuit mereu. începutul ca gest care poate fi banal sau plin de emoție. hotar nu există, este desființat sau dus spre un capăt mereu mai puțin sau deloc vizibil, spre un orizont care nu mai poate fi atins, dar care poate fi privit, aprins de contemplare în toată frumusețea și strălucirea lui amestecată de umbră. îndepărtat. expus în această lumină care le face pe toate ușor de privit, ușor de gândit, de extins în eventuala lor apropiere și atingere cu privirea, sau de sosire la sfârșitul, la capătul călătoriei. ideal, idealul care nu poate fi un asemenea sfârșit sau asemenea sfârșit nu poate fi un ideal, nu are cum să fie niciodată ceea ce de fapt caut, știu, se caută
gestul ca început înfășurat mereu de această lumină bună și stranie. gest unic și răbdător care așteaptă să ocupe și să locuiască mintea deschisă către acaparările și desfășurările lui. găsesc în liniștea care ascunde și păstrează în pliurile ei zgomotul mereu rostogolit către corp al poveștii
gestul ca început când nimic nu se poate spune că este, când nimic nu seamănă cu nimic
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
