EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Urmele

pentru Ștefania Pavel

Cuvintele sunt, de cele mai multe ori cele care rămân, care sunt și care vor fi până la capăt urmele care nu se mai șterg, care pot încuraja o nouă călătorie a unui nou început, îndrăznit de fiecare dintre cei ce le-a întâlnit și le-a observat. Cuvintele zgârie oricare suprafață întâlnită și adâncesc fiecare rid folosit ca loc în care să se ascundă și să își facă cuib.

Cuvintele aleargă prin venele oricăruia dintre cei care s-au apropiat de ele și care le-a lăsat să treacă de epiderma lor caldă, de porii lor primitori, care le-a încurajat să îi inerveze oricare mușchi devenit primitor. Ele, cuvintele, caută vâscozitatea și tulburimea, blur-ul oricărui simț și încearcă să se transforme în virus ce își descoperă curajul de invadator și de acaparator.

… Ce crezi că s-ar întâmpla/ Dacă ar vedea/ Și dacă ai vedea că fumul ăsta/ Poate fi mai mult decât niște urme…

Unde s-ar opri această călătorie nu poate să spună chiar nici unul dintre cei așezați pe teritoriul ocupat și stăpânit de cuvinte, de aromele împrăștiate de sensurile lor derutante și atât de puternic dotate cu influențe și cu stări ce creează acea dependență plăcută de ele. Această dependență încurajează sevrajul ce își transformă victima în personaj locuit de acum de fiecare gest creator, de fiecare mișcare în acest teritoriu care poate marca și poate așeza borne în pielea celui intrat, în carnea lui care se cutremură în vecinătatea tuturor acestor apropieri care transformă, care modifică și care vor domina această fire a lui definitiv.

… îmi las, succesiv,/ Amprenta pe întuneric/ Pentru a mă putea descotorosi de ea/ Și a o uita, pentru totdeauna,/ Lângă toate celelalte părți din mine…

Fiecare cuvânt răscolește urmele epidermei care îl simte și care îl scrie în nervurile ei, în toate senzațiile care o prind și care o așază în starea de a deveni urmă, de a se transforma într-o amprentă luminoasă pe care orice ființă își dorește să o lase pentru a conduce mai departe orice posibil urmăritor.

Urmele crescute și arătate în cuvinte sunt amprentele ce se cuvin atașate fiecărui gest care scrie, care povestește, care spune, fiecărei persoane care folosește această adicție pentru a se spune, pentru a se arăta, pentru a se cunoaște. Umbrele lăsate de ele pun în valoare toată lumina alăturată, toată acea lumină care protejează umbra ce conturează un corp în care s-au așezat toate aceste urme care vorbesc despre toate aceste stări mai mult sau mai puțin înțelese.

Urmele rămân pentru totdeauna, vor fi un tatuaj permanent și peren care va fi vizibil tot tipul după ce ele au fost desenate și arătate în cuvinte, în toate acele cuvinte care și-au întors privirea spre cel ce le simte și care le spune.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…