impasto
culori îngroșate și netăiate de lama cuțitului subțire și lung. nerisipite, nici întinse de pensulații ascunse de nuanțe în acoperirea descrisă de vis. scriere grea dusă la capăt de întinsa această pastă decupată din noapte, așezată ca semn indiscret pe jumătatea ascunsă din lună
nod, și el îngroșat de enigmatica umbră
lumină ca pastă anume expusă în străvezii transparențe, în indicii prin care se cunosc, se ating acele intuite prezențe. amestec îngăduit de paleta subțiată anume în palma ce forma-i susține, care deschisă se spune în așezarea cuprinsă destul în amestecul greu risipit în această închipuită lacună
rod, despre cum se mai coace și lasă arome întinsa lumină rămasă prinsă-n oglindă
zornăitul acordării de corzi. începutul de lume se spune în instrument acomodat cu surdină, în această grațioasă tăcere prin care vântul și siajele lui se încurcă, se diluează, se plimbă. alunecări îngăduite, ecouri găzduite de sunet, aplecări spre un gol încercat mereu de priviri reperate cu accent în surâs
dor, atingeri ce nu vor mai fi (re)cunoscute sau numite vreodată
mișcare sedusă intens de așezări și culori intenționat îngroșate, anume lăsate mai departe să spună despre asemenea statice, cromatice corpuri. coordonate amestecate, pierdute în insule recuperate firesc și continuu de ziua mai lungă și oarecum cunoscută de ieri. și ieri va fi să mai fie o ultimă zi
zbor, cumulus prins între lume și cum se desprinde de cer acel gând apăsat de tăceri, de mister
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…