vizita
începe cu o voce desprinsă de oricare posibil știut sau cunoscut corp. se lasă auzit necunoscut fâșâit provocat și intensificat de atingeri, de foșgăiala împresurării cu intensele sunete lungi care se prind în abundentul amestec care cheamă discret amintirea
adică un gând se poate scrie mereu în această anonimă surdină
începe cu gestul recunoașterii simple, gestul căderii în orbitoare lumină, în acceptarea prezenței mereu alungită, adusă în această topire care își caută forma. matrice polizată cu vârful de ac înțepând epiderma. suspin se aude în urma lăsată acum de numite atingeri dintre mine sau ce mai știu despre tine
adică un sunet se poate lăsa auzit într-o limbă comună
începe cu mici divagații adunate în monosilabe stricate de zâmbet. calin e numit uneori acest truc adunat în mușcătură înceată de buză. urmă înghițită sau desenată în amprenta comună. asemenea mișcătoare expresii se lasă ușor prin emoții ușor nuanțate să deruteze, să spună
adică un dor se poate muta și rămâne în această lumină
începe cu pas măsurat ce conduce umpleri de spațiu cu chipuri. alăturări simulate oarecum caligrafic în grafit desfășurat prin haṩuri răspândite în umbre eliberate în simplul desen. oarecum transparent, nefiresc va trebui să rămână tot acest text ancorat între lume și rest
adică un nume rămâne uitat fără umbră și mișcarea ei lină
începe cu o amintire răspândită în stări și scrisori, cu acele cuvinte răsturnate de întoarceri din lunga călătorie făcută pe jos. se propagă în corpul fragil și în gest retractil mai departe sfios. adunare de zile în nopți sau în vise întinse pe spații subțiate mereu, pe muchii din care căderea separă lumi de lumină
adică un gest vizitat de uimiri se lasă văzut și descris se exprimă
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…