frica
frica este un obicei tăcut și ascuns în pliurile vieții deseori rătăcit în urmele pașilor ei prin mișcarea adăugată mereu acestui mers ocolit. colecții de expresii subtilizate mișcării păstrate firesc în aceste necesare grimase. frica rămâne nespusă în cuvintele scrise mereu, în acelea niciodată rostite despre tot ce înțelesul încăput în ce se adună în firea supusă de ea mai poate așeza în apropieri și atingeri rotunde. aceste anumite mișcări desenează cutremur sau frică spre un orizont hașurat, unul ascuns mereu și mereu de o tainică umbră. sumbru nu este nimic ce se spune, nimic ce se scrie în transe induse de lungile nopți. alcătuiri ale vieții se lasă văzute în fulgerări ca de blitz iar asemenea sensuri doar sugerează parțiale emoții aruncate în această rece, intensă lumină. un fel de contur se adaugă astfel și continuu mișcării știute, recunoscute de corpuri mereu. frica strămută alunecătoarele gesturi în plus în aceste firide strâmtate de spasmul firesc. aglomerată în corp înmuierea cu toată a ei diluare explicată uneori necesar într-un gest. adunare de gânduri amestecate în aceste îndoieli ale lumii care primește așa fragmente de corp dislocate și puse în corpul (de)scris mai departe. asumări de tăceri și timorat este sensul pe care frica îl scrie
frica cuprinde, mai departe extinde acest tremur mascat sub încălzitele moi epiderme
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
