EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

o noapte la bad tölz

aerul ăsta bun și străin desfășurat în transparențe colorate de raze care se lasă simțite în amurguri prelungite spre gânduri anume rupte de corp curajos rătăcite departe, în acele aprinse atingeri împrăștiate prin simțuri. subțire degetul ei apăsând pielea moale, elastică, aptă și caldă. apăsarea imprimă un punct care mereu de pornire rămâne. străzile urcă înspre cerul ascuns de plapuma așternută de nori, de norii îngroșați de o răsuflare ciudată, o respirare imprimată cu șoapte care se caută întins cu cealaltă

ziua abia ce s-a scurs în cerneluri grațios alungite în vârf înmuiat de penițe. caligrafic desen sugerat sau descris de întrebări și de mișcări ale lor toate niciodată știute, dar aici adunate. asemenea zgomot se lasă încăput, mai departe știut uneori într-un țipăt. a plecat fiecare cuvânt în aplecarea îndoită anume înspre această mirare. se face fereastră o aglomerată cu gesturi vitrină. strada se lasă privită și mutată firesc în zbateri de corpuri ce nu se mai lasă decât pierdute în bateri de aripi prinse și ele în zborul tăcut

noaptea petrece, adună ambele corpuri, le trece prin umbrele ei amestecate în lumini și în  șoapte să zicem discrete. totul e cald și propus evaporării în aceste semne numite cuvinte. exprimări amuțesc o numire sau alta. fără nume rămân el și ea printre orele nopții adunate de acum peste lume. adăugări aromatizate cu amintiri resetate anume de corpul care se mișcă cu memoria lui printre zile, prin tăcutele și unsele nopți sau prin ce se mai mișcă și rămâne în viață

împreună rămân căldura atrasă, păstrată, rămasă în aceste atingeri mutate în amintirea expusă acum în cuvine, în adăugările niciodată rămase, uitate, pierdute în rămășițele lor. o noapte ascunsă firesc într-un pliu desfăcut și lăsat mai departe deschis tot în noapte. caldul anume răspândit în celule, în ácele rupte în aceste intensități ale căutării, ale strigării și amușinării care se lasă să cadă prin piele și carne în mușchi și mai departe în oase. zgomot de fond răsucit între gânduri este amintirea rotită și ea prin plinul făcut de aceste cuvinte. rătăciri, amintiri anume firești ale firii așa înțelese, propuse și scrise ca să fie mereu și continuu citite

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…