storuri
acoperiri care amestecă umbre cu acest întuneric indus de închideri și adus în apropieri anumite sau rămase accidental fără nume. aceste înșurubări în întunecimi anonime, fără mișcări printre stările vieții, fără glas, fără nume. unde se mișcă și lungesc adulmecările toate care se lasă citite sau înțelese de lume. corpuri unduiesc și alunecă lung spre cunoscutele nume scurtate firesc de prenume, de acele mereu enigmatice storuri coborâte între mine și lume
închideri rămase neexplicate vreodată în cuvintele nude, în goliri nenumite, necunoscute de fapt, dar aduse firesc printre gesturi și adunatele asemenea urme. ambidextru ca textul acesta ce nu lasă în siajul spunerii lui urme. adulmecări prin care se lasă simțite distins cicatrici și foste dureri niciodată uitate, coborâte în zgomot, adunate, desigur mișcate anume. horbote mici înspumează aceste cuvinte adunate în câte se simt despre cât se mai poate zice sau spune
coborâte firesc printre noi, între mine și tine aceste cortine, numite acum separări ce se mută discret mereu și mereu între mine și lume. ferestre rămân și ele să spună despre toate aceste deschideri ce nu se pot zice sau spune. tăceri neștiute amestecă acest anormal de aici desfăcut și apropiat de această puțin cunoscută sau numită vreodată fire aleasă, ordonată discret ca să spună despre toate asemenea nume, despre neștiutele urme rămase în aliniatele umbre
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
