fapte
când te visez ne visăm sau ne căutăm oarecum în aceste mișcări și tăceri ale nopții, în fiecare închipuire în care mai sunt necesare acele amintiri care nu s-au lăsat să fie pierdute, seduse de căderi, de rămâneri în finele și adâncile din firea uitărilor cute. pliuri ascunse cuprind între pieile lor dureri acum cunoscute și simțuri despre care habar nu aveam că au lăsate ecouri în încăperi ce propun această amplificată discret, grațios rezonanță. te-am visat însoțită și vorbind cu un înger. neîncăpătoare lumea era pentru atâta căldură, pentru asemenea orbitoare lumină. privirea uimită, sedusă, se lăsa în urmă de zâmbet ascunsă. apropieri nu mai sunt, doar adieri ce se lasă înțelese ca lungul fior adunat și păstrat în nedumerirea adunată și rămasă ca dor. dor încă ochii atunci când vederea derulează aceste intense mișcări ale orbitelor exoftalmizate de căutări, de rememorări prin aceste mereu noi teritorii. adunate în vis par jucăușe mișcări ale apelor reci ale mării iar rămase aici în cuvinte se desfac în asemenea raze care cald se așază în spațiul tăcut al mirării
când visez mă visez căutând acumulatele șoapte în gesturi rămase schițate în acele hașuri amestecate de linii adunate sfios în mereu alungitele umbre. grațioasă și tristă rămâne urma lăsată de tine la mine și mutată, rămasă definitiv în absență
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…