EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

doliul

liniște mereu îndoită de scurgeri de gând. înfofolire continuată întotdeauna de absențele lungi exfoliate de umbre alungite, subțiate, prelungi. zbucium zdruncinat de căutări respirate și adoptate de fapte. anumitele zgomote lungi refugiate în știute ecouri. seară în lume, sunete curg, stele încearcă lumini. să asculți, să parcurgi, să notezi cât mai mult înțelegi din aceste urcări, tălmăciri ușurate de sens sau de ce se mai poate atașa unui asemenea sens, înțeles. algoritmi traversează privirea obturată de acele uitate imagini cu tine, cu mișcările atașate mirării, durerii, tăcerii înghițite, asimilate de simțuri și anonimizate de zâmbetul cald mereu ascuns în privire. nopțile lungi mai departe sunt lungi și vor rămâne lungi mai departe. tăcute vor fi chiar adunate în dorul amplificat și de aceste cuvinte. anonim este sigur tot ce mai umblă, tot ce rămâne descris în acest peisaj adunat în cuvinte sau în forfota pasului singur. urma și semnele nopții ce scade mereu în scurtături adăugate privirii, uimirii. visul stricat sau bruscat mereu de trezire. un sonor amorțit în scufundarea extinsă mereu în mișcare, în căutări limitate și ele de această călătorie încălzită de soare. stânga sau dreapta, adică mereu înainte. pașii înceți sau pașii cei repezi ai grabei acelor ajungeri uitate. răspândiri ale lumii în aceste necesare cuvinte. alcătuiri desenate în figuri intensificate mai departe, continuu de umbre. rostogoliri prin momente știute, recunoscute de liniști, de asumatele spații tăcute. orientarea, un orizont exfoliat de cădere în fragmente de liniști mereu colorate, mereu neștiute. apropierea sau atingerea lungă a lumii cu această liniște neștiută dar întinsă, extinsă și rămasă covor peste ce se mai înțelege din lume

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…