vise sau visuri
vise adunate vizibil în încăperile lungi ale nopții care aleargă spre ce mai pot să salveze din această neînțeleasă, pierdută uitare. visuri rămase, uitate prin miezul nopții cel de aici și cel care de acum se înțelege cu ochii deschiși. vise îndeletnicite cu păstrarea unor inexistente atingeri. visuri divulgate divers de vântul care se zbate pieziș. vise memorate, ordonate mai departe în lumea în care au căzut ca ácele verzi sau uscate adăugate în mereu dezordonatul firesc. visuri adunate mereu și mereu în buzunarul minții oferit să le dea adăpost, să le așeze în întunecatul pliu deschis de acum pentru ce se poate păstra și expune cu tot acest rost. vise mereu desenate ca rămășițe de vieți uitate în subtextul din textul adunat în asemenea zâmbet, în zmucitul său gest. visuri cu prelungiri în încăperile vieții, cu umbre extinse, prelungi în fiecare unghi crescut sau făcut de urcări, de căderi printre undele late sau lungi ale lor. vise alcătuite firesc din rumori și din zbateri memorate de treceri. visuri răzlețite în asprimi și în reci desfășurări ale acestui prezent prins în retușuri sau în mirări ale realității. vise decopertate în zgârieturi adâncite exoftalmic de ochi. visuri distilate de alambicuri răsucite mereu înapoi și mereu înainte. vise adulmecate mecanic de senzorii pielii excitate de mângâieri anonime. visuri cu aromate substanțe ascunse sub pleoape închise
vise descusute în zilele lungi care acceptă resemnate orice absență
visuri anonimizate în dorințe recuperate în repetata, obsesiva cadență
a zilei, a nopții, a notei ce adună un sunet în cântecul lung, nesfârșit
despre neputința descrisă, imaginată în această mereu obsesivă secvență
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…