cele două luni
înapoi este cel mai greu de ajuns. drumul cu pașii lui prin încăperile lungi, prin cele înalte în care cu gândul sau cu prezența nu mai poți să ajungi. pereții nu mai prind pe suprafețele lor umbre, mișcări sau prezențe
priviri obișnuite cu întunericul dens
prezent descusut. amintiri. tresăriri ale lor care umplu aceste coridoare prelungi. gânduri care fac anumite volute printre zile și nopți în anumele timp adunat în aceste cuvinte adunate de zgomot cu zimți
amintiri rătăcite în aceste desene cuminți
ploaia îți plăcea și o lăsam auzită încet sau uneori repezită prin fereastra deschisă și mișcată alene de vânt. aerul umed și oarecum rece te lăsa să îți păstrezi lungi momente ochii desfăcuți peste lume treziți
arome ne înfășurau tăcerile adunate și adulmecate firesc
convorbiri lăsate încet înspre nopți. anumite refuzuri. intenționate uitări într-o parte sau alta. mereu încurajați de speranță sau separați de realitatea ascunsă în ea. lumina din mișcările ei nu se poate uita
mână prinsă în mână de touch-ul acesta necesar, ondulat și discret
degete subțiate în strângeri și întrepătrunderi. tremur constant de lacrimi adunate sub pleoape. respirări însingurate prin mișcările și traseele lumii. orașe adunate cuminți în plecări, în mereu uitate rămâneri
amintiri care mă prind continuu dezgolit în căutări răstălmăcite corect de absență, în priviri opacizate de tot ce pot să nu mai așez în decupajul din care a plecat pentru totdeauna mereu obișnuita, mereu necesara prezență
nuanțe cu care nu pot să fac nimic mai departe
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
