întâia lună
fără zâmbete, fără voci, fără vreun zgomot care să încurajeze chemarea. doar amintiri care scai se țin de umbrele vremurilor amestecate de timp
fără mișcări știute, îngăduite, prelungi, alcătuite de somn, de treziri încăpute în sunete înfășurate în foșnetul ce îmbrăca acel corp ocrotit, îmblânzit
fără priviri încercate, încurcate de vis. ascultări ale nopții prin spațiul încăput de fereastra cu geamul deschis
fără apropieri, fără atingeri în locul acesta întunecat, înfrigurat, imprecis
fără acele întinderi de mână care spuneau tot ce spațiul care le încăpea lăsa să fie cerut sau descris
fără acele necesare cuvinte tăcute ale dorințelor neîncăpute nici ele în viața acoperită de ochiul închis
fără lumini ce zvâcneau prin întunericul dens încălzit de mirare. numai eu fără tine. desprins
fără calmul adus mereu între noi de prezența știută, vaporos desenată împreună cu gestul cuprins și rămas de acum în încăperea goală, tăcută
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
