neputințe
ascunderi care acceptă tăceri. durere atinsă de gest nemișcat înțeles de o mână care încearcă să strângă cu degete moi altă mână. priviri rătăcite, uitate în punctul în care mirarea vrea să rămână. alunecări în dorințe care se pierd în drum spre miracol. amăgiri. neputințe, desigur. vise dispar în insomnii domesticite de tremur. anomalii devenite firesc necesare trăiri. (re)învățări ale lumii. (re)memorări ale paragrafelor ei sugestive. (re)trăiri ale tuturor vârstelor încăpute de viață acolo și până aici. micșorări încăpute ușor în mișcări necontrolate de mușchi și de membre transformate în aripi confuze. mereu pregătiri de plecare și binefăcătoare întoarceri. treziri adulmecate de zâmbet adunat în mișcări îngăduite de buze
neputințe secretă fiecare alcătuire de viață (re)începută și continuată acum. vaste întinderi prin încăperile goale locuite și ele aici și acum. nefireștile zgomote fără ecouri sunt stinse, uitate, rătăcite-n întoarceri risipite de mers, de visare, pe oricare drum. am privit emoționat și totodată trist fiecare surâs salvat de încercarea durerilor toate. am simțit ieșirea din timp și dilatările toate desfășurate în zile, amestecate în nopți. am locuit în acea desăvârșită liniște încăpută și locuită de trup. neputințe, neliniști întâlnite, adunate în textul acesta distant și comun. imunități recomandate, adunate în stări neștiute, necunoscute, netrăite până acum. administrarea tăcerii, confortul asigurat de ieșirea din timp
neputințe sunt toate aceste cuvinte care mă pun să mă văd curat în oglindă
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
