duet. trei
am îndrăznit să ating cu gândul umărul drept, acela pe care încă nu l-am văzut, acela simțit și oarecum înțeles
atingerea lui a așezat simțul atingerii într-un fel anume de ramă,
într-un fel de tipar al simțirii exacte fără să văd mai departe
mirarea acestor senzații cuprinde părticele de gând, particule albe sau negre, sau gri care rămân ascunse în trup
auzul își face clare adunările sunetelor
picuri de apă clipocesc și arată sclipiri de lumină în micile bălți ale lor
apar lungi oglinzi în spatele fiecărui nor, iar în ele au rămas întinse frânturi de raze de soare
lumina lor prinde în ea mici fragmente de dor și fragmente de gând nerostit, fragmentele aceluiași gând mutat în registrul șoptit
aerul este și el așezat în aceste oglinzi, în acest amalgam de imagini care spun, care fac să se vadă amestecul fin de senzații
eu sunt amalgam, iar tu ești amalgamă
noi suntem amalgamuri care îndrăznesc să se vadă, care pot să se spună și pot să își scoată simțurile din orice tipar și din oricare ramă
am făcut rețeta acestui cockteil împreună, am folosit fiecare rază caldă de soare, fiecare rază rece de lună, raze pe care le-am avut și pe care le avem la îndemână
le-am așezat în acest mix compozit și complex, și curat ca bobocul de floare care stă să ne spună
așa am îndrăznit să ating umărul drept, acela pe care încă nu l-am văzut, cu fiecare literă care vrea, care poate să spună
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…