duet. doi
simțurile cotrobăie întrebările lumii care se vede
urmările stau așezate la un orizont presimțit
alchimia păstrase cuvinte pentru aceste momente
vrăjile sunt aici și nu mai au starea de cuvânt. doar a fost închipuit
mersul pe ape este starea de fapt ce înconjură lumea
desenul se arată subit sublimat în plăceri
mâna caligrafiază poveștile stărilor grave
mințile rețin aromele, undele, amintirile firilor calde, suave
corp format așezat între frunzele strânse
aranjat ca de bal strălucidu-și umărul gol
mâna lui aranjându-și bucuria plăcerii pe coapsele ei
gestul. zâmbind și privind înapoi
părul ei luminează și încarcă stările lui
ochii ei își rotesc mulțumirea adormirii în vis
gândul lui și cuvintele au învins orice frici
mâna lui se strecoară ca un gând ce nu-l zici
pielea tresare sub sărutul lui cald
înfiorarea topește durerile toate iar ei doi se unesc într-un corp separat
bobocul plesnește cu țipăt în mijlocul nopții
miresmele toate își fac vizibile colții
care mușcă din lume cu un zgomot turbat
la lumina de zi floarea nouă zâmbește
din căușul deschis, protector al palmelor lui de bărbat
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
