oglinda
oglinda ne face vizibili dar nu păstrează imagini, ca viața care nu ne reține în alcătuirile ei, dar face astfel încât să arate, să ne așeze în spații în care vizibilitatea ne desăvârșește oricare semn sau gest ale compunerii, al creșterii și al acoperirii acelor porțiuni care ne recunosc, care ne întrețin mai departe mișcările, cuvintele, bucuriile, tristețile și tot ce ne mai poate însoți și urḿa
oglinda absoarbe în ale ei adâncimi tot ce prin fețele ei se petrece. (sur)prinde în blur grațios anumite intimități, anumitele fapte care tulbură și amestecă tot ce intră, ce rămâne și se pierde în încăperile adăpostite, mai departe uitate în pliuri deschise și ascunse în fragilele unde
oglinda arată lumini care cresc din subțierile încăpute în profilurile ei prelungite, subțiate și strânse în perioade crescute de timp, sau de vremuri încetinite și urmărite de amânările noastre care se scriu și rămân pe undeva amintiri, amintiri despre noi în anumite și niciodată memorate secunde
oglinda prinde, păstrează și derulează adânc toate acele uimiri rătăcite, uitate în mișcări și răsfrângeri. ascuțite, tăioase și și reci toate aceste rupturi anunțate și spuse de căderi, de tristeți sau de frângeri. articulări care adaugă vieții și cuvintelor ei aceleași surâsuri, aceleași melancolii asistate de îngeri
oglinzile sparg anumite întâmplări memorate discret în imagini. împărtășesc zgomotos acele rămășițe ce fuseseră adunate întreg. amestecă astfel întâmplări, apropieri și urme ale lor memorate de aer, de luminate sau nu încăperi
numerotate de corp adieri și pătrunderi în visul de ieri
iluminări și umbriri, alungiri, desenate cuvinte, amânări și tăceri
coborârea aceasta mereu oglindită, rătăcită în uimiri și priviri
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…