EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

timp(uri)

timpul își începe ieri povestea mereu și se scurge apăsător în fiecare mișcare înțeleasă de viitorul care așteaptă din mâine, din stările ce își caută umplerea cu fiecare încăpere din alunecările lui amestecate firesc cu atingeri, cu răsuflări, cu uitări, cu pătrunderi

timpul își termină fiecare zi încet în cuvinte care se lasă amestecate odată cu fiecare nefiresc ascuns de densul pus în înserare, cu orice amestec îngăduit de întunecimile mici amplificate incoerent de mișcări asumate și ele de corpul pierdut și recunoscut în toate aceste rătăciri adunate

timpul așază tăceri printre sunete stinse și atinse de trecerea lui vagă prin asemănări extinse discret în cuvinte

timp desenat de răstimp în gesturi întinse mereu în exces de toate aceste subțiri siluete

timp tulburat, răscolit, alintat de întinsele valuri

timp niciodată rescris, niciodată cuprins în vreo coerentă poveste propusă de cunoscute cuvinte. asemănări cu unele vremuri ascunse de vreme în istorii desenate de mișcările lumii. toate aceste zbuciumate căderi, toate aceste adunate impresii și nicio durere surprinsă de vreo voce ascunsă în cor

timp răsucit ca alunecarea discretă și lentă de sânge prin vene uitate de transparențe sub piele. curgere amestecată și ea de întoarceri, adunată corect în dureri sau expusă în arderi. anumite fervori tresar când ating epiderma expusă de timp în timpuri ascunse de vârste

timpuri, adică vreme cuprinsă în vremuri desfăcute în multe cuvinte și voci. alăturări nesigure, apropieri neatinse de sens sau de simțuri

timpuri, adică fragmente propuse de lumi adunate în strălucirile lungi sau intense amplificate-n refracții și spuse, expuse întotdeauna aproape, departe

 

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…