Apropierea (reluare)
mi-am apropiat, într-o doară, obrazul de obrazul tău
și i-am simțit parfumul pufos
pielea ta translucidă lucea într-o lumină albă, ca
aceea de os
corpul îți vibra datorită atingerilor degetelor mele,
iar tremurul lui urca până aproape de stele
degetele erau impregnate de culori și lăsau dâre pe
pielea ta
buricele lor desenau un curcubeu care dansa și care
striga
urmele de culori se revărsau pe podele și în ele erau
fragmente de urme de pași
urmele de călcâie ieșeau în relief ca o mică umflătură
sacră
una de neatins, una care poartă în ea desenul discret
al fiecărui pas memorat de apă
buricele degetelor mele mângâie desenul de pe ceafă,
micuța pasăre și zborul ei
pasărea cu aripile deschise tresare și face un ocol să
găsească un nor
mâna coboară pe gât, degetele fac salturi mici pe
oasele ieșite ale șirei spinării
umerii se strâng într-un fel de îmbrățișare
buzele care sărută obrazul simt discret gustul de sare
degetele se arcuiesc și coboară încet pe curbura
concavă
pielea ta se răsfrânge în ochii deschiși ca să vadă
degetele s-au desprins și cuprind umărul drept
răsucirea ta înceată este pasul corect al cunoașterii
corpul tău ajunge în vecinătatea simțurilor mele și
absoarbe discret
părțile moi, părțile tari, iar oasele cântă valsul lor
desuet
ochii așteaptă ca privirile mele să se așeze în ale tale
lumina ochilor mei așteaptă strălucirea ochilor tăi
între noi nu mai este loc, peste noi cad tot felul de
picuri dar și foarte multe petale
toate se așază și memorează urmele trecerii tale
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
