de unde și până unde se mai poate ajunge
privirea continuă să își păstreze disponibilitatea să memoreze, să spună, să adauge stări întrerupte de închiderea pleoapei despre adâncimi, despre uitări și despre cât mai multe dintre presimțirile lor în aceste căutări ale firii, în amestecatele gânduri răsfirate în toate aceste rupturi care nu se vor mai reface sau recunoaște vreodată
știu de unde și până unde se mai poate ajunge dar nu va fi de ajuns
mersul va răspunde nevoii mereu amplificată de această incitantă și extinsă umblare prin țesăturile laxe, prin țesăturile dense din așezările niciodată complexate de viață ale poveștilor știute, cunoscute, intuite, inventate sau nu ale lumii. și ele vor rămâne uneori undeva, în acelea mai puțin cunoscute sau în umblatele locuri care nu vor îngădui sau recunoaște ajungeri
știu de unde și până unde se mai poate ajunge însă curajul nu va fi de ajuns
alergarea în cerc va apropia amețeala de fire, le va lega de nesiguranțele mișcătoare din toate viitoarele căderi ale ei, din alunecările ce îi vor prelungi așezarea în viitoarea cădere, care nu îi vor spune vreodată de spre însemnul ce va rămâne ca rest după ce va reuși să mai scrie pe corp această frântură cu zgomot ce se va numi și va fi cunoscută drept izbitură
știu de unde și până unde se mai poate ajunge și nu voi recunoaște nimic din acest întins teritoriu
adormirea va reuși să propună o liniște împresurată de calmul așteptării trezirii, de absența prefigurată, presimțită intens de plecări și întoarceri amestecate, rătăcite de vis, de ubicuitatea care s-a strâns și se lasă amăgită și ea de stările risipite în acest niciodată măsurat de cădere în tot ce separă de lume amestec
știu de unde și știu până unde nu se mai poate ajunge
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…