să nu uit să vă spun ceva
eram singur într-o lume plină de lumină, plină de voci și de cuvinte ale lor neînțelese, de povești care erau păstrătoare pe alocuri de umbră, și simțeam acea singurătate ca pe ceva ce nu trebuie spus, care nu trebuie scris niciodată, ca pe un secret care va rămâne păstrat definitiv în adâncimea cuprinsă de oglinda care îi primea cu atâta liniște și cu sobrietate toate aceste intensități învolburate, aglomerate ale tristeții, ale fragilității, ale împietririi în aceste adâncimi ale ei niciodată limitate, fără ecouri, a fiecărei imagini și a fiecărei emoții ce puteau și reușeau să o însoțească. mai departe mi-am visat și mi-am citit nemișcarea rămasă prinsă în acel chihlimbar argintiu și completată intens de căderea, de rămânerea într-o adâncime necunoscută, neștiută, nesimțită încă, de un fel de abis cu scufundări calculate special pentru a putea să cuprindă întreaga cutremurare, acum cunoscuta mirare și îndepărtarea, mai ales îndepărtarea cu însingurarea din stările ei care acum și așa se năștea
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…