sertarul. visele vii. înțelegeri
înțeleg și simt că visele rămân de tot în corpul care le-a creat și stau în acest adăpost pentru totdeauna vii, dar nemișcate, ascunzându-și tremurul ce le-ar putea dezvălui și le-ar obliga să își (s)pună povestea din nou de la capăt. înțeleg și simt că visele rămân așezate în sertarul niciodată deschis de tot al minții, în cutia aceasta păstrătoare a liniștii lor protectoare
înțeleg și simt că visele își gândesc fiecare poveste pe care-o așază în gândul ce le găzduiește, iar fiecare dintre cuvintele care le țin în cuprinderea lor își așteaptă și își cresc fiecare moment al desfacerii, al alăturării acestor surprinderi, al acestor înțelegeri și al acestor mereu începute căutări și mereu înnoite și actualizate de minte deprinderi
înțeleg și simt că visele stau, sau rămân în starea de veghe care le recunoaște și le adoptă firesc fiecare mișcare care spune firesc despre ce s-a mutat și a rămas mai departe cuprins, însemnat și scris în formele alungite ale umbrelor lumii desenate de ele
înțeleg și descriu această desprindere fragmentată ca în urma unei rupturi de treziri sfâșiată. ruptură înlăturată de stările lumii care păstrează în separările ei fiecare durere știută, recunoscută și niciodată uitată de corpul din care s-a rupt, din care mai departe s-a desprins, a căzut
înțeleg și descriu tot ce simt în aceste zvâcniri ale lumii înțesate în minte de bezmeticul vis, de adunatele lui rămășițe răsfirate prin corp. înțeleg mai departe cât mai mult despre aceste ascunderi mutate discret în tremurul transportat și rămas până la capăt nelămurit, neauzit, necitit
înțeleg o coborâre ca pe surparea extinsă, intensă care alungă neașteptata cădere în pliul de noapte deschis
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…