Cuvinte dintr-un vis uitat
fragment
O simțea atât de aproape iar ea chiar se apropia. O visase imediat ce ea i-a însuflețit gândurile cu vocea și mai târziu cu imagini ale ei delicate, și mai departe cu invitația ei de a se privi amândoi, de a se vedea împreună și de a simți lumina și strălucirile ce puteau să reflecte și să păstreze aceste apropieri, aceste prezențe. Reflexiile toate ale acestor mișcări împreună li s-au mutat în priviri și n-au mai plecat. Toate aceste stări au rămas așezate într-o ilustrare densă a unor sentimente care se făceau cunoscute cu toate prezențele știute sau neștiute din împrejmuirile lor.
S-a atașat de cuvintele spuse de vocea ei, de privirile și de gesturile ei statice din fotografii și toate se mișcau din ce în ce mai mult și mai neobosite în neliniștea, în nerăbdarea care se instalau, care se așezau în stările și în gândurile lui.
I-a povestit despre vis și ea l-a înțeles ca și cum ar fi fost prezentă fizic în mișcările și în imaginile lui, i-a trimis anumite cuvinte așezate în tot felul de forme și stări și i-a scris scrisori, scrisori pe care le-a numerotat și le-a numit scrisori de amor. Totul era de acum cald și binevenit în firea lui iar toate se așezau în locurile pe care și le dorea umplute cu aceste senzații, cu tremurul lor ușor, molcom care se făcea încet, încet simțit, înțeles, cunoscut. Încă nu știa sigur ce, pe cine așteaptă, dar știa sigur ce va găsi, ce va înțelege din această nouă, neașteptată pătrundere pe frecvențele intime ale viselor lui.
O simțea curajoasă, se simțea curajos.
Așa visa, așa își consuma emoțiile apropierii, ale apropierilor ei
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…