EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

În oglindă

   Privirea spre mine este un cod desprins dintr-o conduită, dintr-o serie niciodată încheiată de pași care propun, care mai departe impun unele anumite tatonări ale chipului de mintea care vrea să îl vadă mai bine, să îl spună și să îi impună asemenea așezare, această nesfârșită cădere împreună cu fiecare dintre alăturările și însoțirile ei. Toate la un loc presupun stări, propun unele gânduri și impun anumiți pași care se caută, pași care calcă pe aceste drumuri fără întoarcere ale privirii spre mine, ale căutării mele în mine. Pașii alungiți și ușor desfigurați artistic ai însingurării și ale acaparărilor ei care acoperă, care îndepărtează urmele ce ar putea fi semn pentru eventuale întoarceri.

   Însingurarea, mai apoi căderea povestite de privirea spre mine, de căutarea în mine așezate de gând în oglindă.

   Însingurarea învățată astfel este un grad zero al privirii spre viață, al modurilor ei de a se mai putea așeza și potrivi în acest tipar tăcut, pe teritoriul acesta al liniștii sau al neliniștii mute care devin încet, încet neîncăpătoare în corpul locuit de ele cerând și forțând un fel de scăpare, de ieșire din piele, de mutare într-un afară, în exteriorul care îi poate aranja lumina vizibilității și mai departe ușura spunerea, care îi pot descifra și povesti momentele, stările, zilele și toate nopțile (ne)cuprinse și nici scrise în ele.

   Lumina tăioasă și rece ca de stroboscop orbește și înlesnește rătăcirea încurcând (de)scrierea ei.

   În oglindă imaginea tremură, se mișcă, îndrăznește să deranjeze apele toate și să încalce, să strice toate aceste granițe fragile ale minții, ale minții care își construiește în vis stările necesare pentru a se lăsa mai departe condusă pe tărâmul ales și fără întoarcere care o va păstra și în care o va ține însingurarea. Se (pre)simte, dar se și vede în continuare o lume din care firescul reper al căutării, al regăsirii este neîngăduit de durere, este nevăzut, inexistent, necitit.

   Chipul rămâne prins neștiut în cuvântul necunoscut și pierdut și el în apele reci adăugate adânci de gând în oglindă.

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…