Scrisoare doar scrisă (III)
cât timp poți să lași un gând să adune în el o tristețe sau să își aducă în apropiere atâta absență. cât timp să îngăduie timpul citindu-l așa
apropierea îmbracă astfel siluete cu adăugările toate uitate în adâncimile desfăcute și mișcate de tot ce s-a mai putut așeza în acest gând îndelung. strălucire de nichel povestește absorbită-n tăiș tăietura. așteptarea intensă obosește nespusă durerea, privirea fixată în adâncimile ei
toate spun, povestesc o plecare sau doar amintirea alunecărilor lor în afara lumii ce le prinsese atingeri în mișcările ei
încheiere sedusă de ochiul în continuare deschis spre poveștile lungi ale zilei scurtată întotdeauna de noapte. notații numite cuvinte enumerate în vaga scrisoare cuprinsă mereu în alcătuirea mea despre tine, în adăugarea mereu alunecată spre mine
jocul de frunze nu mai este posibil decât în amintirea însăilată cromatic
jocul cuvintelor scrise mișcă siluete subțiate în umbre de penițe subțiri
jocul explică un dans adică expune
rămășițe păstrate din cântecul lung regăsite, ascultate, auzite pe mereu noul album. sunete calde îmbracă toate aceste amintiri într-un gest rătăcit în postscriptum-ul adăugat în decorul nocturn:
animăluțul care tânjește să întinzi mâna spre el este chiar inima ta
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…