Scrisoare doar scrisă (I)
tot ce s-a mai putut așeza lângă corp au fost amintirile, tot ce s-a mai lipit de pielea lui au fost cuvintele care au mai făcut față căderii
toate sunt acum acele fragmente în care se poate citi povestea ce i-au indus aceste alegeri ale deformării și ale dezmembrării, fiecare dintre etapele care au așezat în ele pașii acestor notate zdruncinări ale inimii care îl locuiau
tot ce a mai putut fi descifrat a fost așezat mai apoi în cuvinte care au încercat să-i descrie fragilitățile, nesiguranțele împreună cu stările lor copleșitoare, dureroase dar dispuse să ajute, să sprijine acel mers reticent și încet mai departe, mai adânc în fibrele cărnii și în celelalte simțuri care dacă sunt atinse, dacă sunt înțepate deja fac auzit acel tăiș trecând prin fiecare strat care mai este viu al ei
cât de dor să încapă
într-o fire
în stările ei așteptate
de corp
mai departe toate nuanțele își vor arăta reflexiile în fiecare învolburare pe care tăcerea o va așeza în (ne)liniștile hrănite de încercările ei
lumea nu s-a stins
dar și-a prins
în înfășurările ghemului nostru
alba ei față
dedesubt, de sub ațele moi,
ne mai lasă întrezăriri
printre calmele,
albe și ele de acum
perdele de ceață…
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…