straniu
straniu și îndelung este țiuitul tăcerii care plasa își lasă să se întindă cât se poate de mult deasupra acestui spațiu dat și lăsat așa desfăcut pentru așezările ei
straniu de scris și descris intervalul acesta tăcut oarecum conturat de sunetul pe care spațiul ce l-a încăput îl completează cu acest corp care poate de acum fi văzut
straniu să spui, straniu să scrii despre această întindere
straniu să fii acceptat ca adăugare acestor stări niciodată înțelese de fire. aglomerări firave care se amestecă neîncetat cu tot ce le recunoaște din tine
straniu să fii așezat în această inedită lumină. îngeri ce vântură agerii lucși dezbinați de mișcările lor se lasă dezgoliți de această orbitoare lumină
straniu corp transparent se măsoară în lungimile umbrei ce-i înșală căderea prelungă. fantezii transferate prin fanta care le ascute expresii pe tăișul adunat într-o lamă alunecoasă și lungă
straniu să strici, straniu să strigi despre această pătrundere
straniu să fugi mai departe de textul care te spune. intensitatea rămâne ascunsă sub piele ca oricare semn îngropat de multele lui înțelesuri
straniu îmbracă o zi sfârșiturile ei dezvelite de vârste. se trece prin timp ascultând și fredonând cântece lungi despre zboruri și zbateri
straniu acest echilibru remarcat de căderea păstrată ca loc de refugiu. amintiri acostate discret de uitare pe malul discretului tulbure fluviu
straniu se mișcă oricare gest arătat de scrierea lui
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…