îngerul
îngerul este cel care mă poartă discret în adâncimea acelor necunoscute tăceri din căutările firii. mut este zborul care transportă aceste mișcări desenate de gând și extinse, expuse vederii de aceste mișcate, neclare cuvinte
desenat în mișcare sau ca un corp adunat într-o statică stare
îngerul este cel care mă face atent la rătăcirea ascunsă mereu între lumi, la aplecarea spre stările acestei confuzii. între noapte și zi lumea se pierde, se așază discret într-un nod micșorat, făcut ghem transparent
mișcarea mâinii aureolează un chip de lumină găsit și împrejmuit
îngerul îndepărtează oricare umbră descrisă de spasmul durerii care încinge și strânge corpul în lumina căderii prins și topit. mai departe urmele arderii spun firesc despre cât de mult se mai poate spune și scrie despre tot acest zilnic efort
îndoirea propune o curbă surprinsă grațios de un vârf de creion
îngerul impune așteptarea firească, rostogolirea privirii prin încăperile umplute și uitate în timp. aerul se lasă adulmecat, mirosit aducându-și epiderme aproape, atingeri întinse mai departe în enigmatice simțuri
privirea acceptă, apropie și păstrează îndelungate, nescrise impresii
îngerul îmi închipuie chipul într-un crochiu desăvârșit mai departe de vârstele care l-au recunoscut în fragmentatele curbe și linii. amintirea acestui semn desenat fugitiv de mână de înger
capul întors, fața ascunsă și păstrată în noapte de umbră
îngerul spune în amintirile lui gesturile toate ale mișcărilor mele prin lume. sedus de gândul acesta. apropierea se spune, se scrie și se va impune. multe atingeri rămase în corp despre lume
gândul memorat de abscisă în planul de căutări și tăceri desfăcut, descusut și dezordonat
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…