Imaginar
Era un tatuaj uitat undeva, desenat și lăsat să se vadă pe o parte ascunsă din corp. Era rămas în amintirea privirii care păruse atunci trecătoare. O trecătoare fusese ascunsă de mult în inima privitorului neobosit din așezările mele, din întrebările tale, din așteptările noastre mereu întrebătoare. Era un desen care mă striga, care mă simțea și mă înfățișa ca fiind o frântură de zbor neumblat, nemișcat.
Era un surâs undeva, urma zâmbetului păstrat de așezarea pe chip, de lăsarea cuprinderii lui într-o umbră alungită de enigmaticul gest. Era rămas și uitat în portretul lăsat să cadă, mai departe să rămână în visul cel lung rămas în întunericul păstrat de întrebările somnului meu.
Eram așezat între nopți și între zile rămăsesem prins
Era o așezare necăutată a păstrării printre crochiuri deschise care își așteptau adăugate umbrele, hașurile care să aducă aproape lumina și descrierile ei despre toate aceste mișcări, despre aceste umblări ale mâinii înspre liniștea lor. Adăugase rotirea privirii un fel de halou care se impregna cu grafit după care se ștergea și dispărea încet și ușor.
Era o potecă ascunsă care se alătura altui drum. Pașii se lăsau controlați de distanțe, de depărtarea ascunsă, păstrată de orizont, de un fel de nostalgie adăugată, dar imediat zburătăcită și amestecată în aerul iritat și făcut să fie vizibil de fum.
Eram cuprins de răceală, corpul își căuta odihna risipită de drum
Era un nefiresc adunat în urcările cunoscute de nopți și colorat de gri-uri amestecate pe o paletă de umbrele lungi ascuțite, umbre alunecate în unghiuri de fugă și prins într-o nemișcare păstrată tăcută. Se amestecau una cu alta toate aceste răspândite imagini și fiecare blur rezultat în urma acestei alergări, rătăciri mai degrabă a lor.
Eram expus într-o lumină nemăsurată sau neîncăpută în ramă
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
