EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Transparența

un fragment

   …am simțit și am trăit transparența, fiecare dintre luminile cuprinse și acceptate de ea deveneau parte din mine, se mutau firesc în raze care ardeau dar nu lăsau în urma lor durere, ci doar o tristețe neînțeleasă, plăcută, la fel ca singurătățile de zi cu zi de care mă temeam, dar în care mă regăseam și mă recunoșteam. O confundam uneori cu tăcerea, dar tăcerea nu putea să ducă cu ea chiar atâtea imagini.

   Transparența era necesara rătăcire pe care o căutam în fiecare zi pe care acum o descoperisem în misterioasa și întunecata noapte, în lumina ei rece care mă făcea să pot să îmi asum și să îmi aduc atât de aproape fragilitatea cu toate încărcăturile și simțirile ei aduse mai departe în cuvinte, mutate firesc și uitate în toate acele milioane de vise pe care le căutam dimineața sub pernă. Eram singur într-o lume plină de lumină, plină de voci, de povești și păstrătoare de umbre, și simțeam acea singurătate ca pe ceva ce nu trebuie spus niciodată, ca pe un secret ce va rămâne păstrat definitiv în oglinda ce primea cu atâta liniște și sobrietate toate aceste intensități ale tristeții, ale fragilității, ale împietririi în adâncimile ei nelimitate a fiecărei imagini și a fiecărei emoții ce putea și reușea să o însoțească. Mai departe mi-am visat nemișcarea rămasă prinsă în acel chihlimbar argintiu și completată de o adâncime necunoscută încă, de un abis calculat special pentru a putea să cuprindă întreaga cutremurare a mirării care acum se năștea și începea să se spună…

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…