rămășițe
rânduri înșirate de linii căutate anume. aliniate nestricate de ștergeri, de hașurări care vor să le acopere sensuri. amintiri ce rămân dintr-un an foarte lung, dintr-un an cu zile scurtate de nopțile lungi înghesuite și ele în împrăștiatele gânduri, în amestecatele stări lăsate, rămase cumva destrămate în delicate rupturi
amintiri strămutate sub piele în tăcerea zvâcnită discret de mișcare
anomalii descifrate de unduirile lungi ale firii. rămășiță rămasă cuprinsă într-o neizbutită urcare, într-o permanentă alunecare spre gol anticipată mereu de visul tăcut și color. dimensiuni neștiute sunt toate aceste constrângeri, fiecare înfășurare a lor printre zimții tăioși care păstrează urme de frângeri
zvonuri care prind în cuvinte casante rămășițe de stări
indicații ale privirii uitate în gol. semn care atrage privirea mai departe decât corpul absent și returnat în mișcări memorate de gesturi niciodată decente înțelese uneori de atingeri discrete și lente. ascuțirea acestor fâșii despre lume înseamnă tăiș ce desface tăcut epiderme
arsură susținută de soare, adică tatuaj ce-și scrie durerea tăcută pe trup
norii plutesc desenând zepeline învolburate pe cer. asemenea urme nu se spun, se zvonesc în cuprinderi și alcătuiri neschimbate de tăcerea din vis, de toate acele cuvinte ținute minte și care se așază firesc între viață și vis. sunt obsesii cerute de text uneori lipsite de sens
mediana plecată din unghi separă întreg de rămășițe și rest
aglomerații ascund suprafețe parcurse de pași învățați cu memorarea lor surdă în pulberea moale. oricare gest descris mai departe ascunde distanțe așezate între lume și corp. totul curge iar lumea se rupe și se dispune fragment eliberat în cuvinte, se dispersează tăcut și rămâne obsedantul desen. rămășițe
rămășițe sau pulberi inițiate de vânt în plutire, în căutarea cerută mereu de rotire
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…