lentila de contact
apropierea impune desigur atingere, atașează senzații misterioase de corp
lumini fragmentează imaginea toată. întregul se mută într-un vis diluat
arome se alătură acestor mirări adunate, aduse în pielea crestată de aer
nuanțe de cald se mișcă excitant în orbitoarea lumină
noaptea e frig și stele foșnesc în chihlimbarul lumină
șoapte numesc molatice stări. palma deschisă păstrează urme de strângeri
zgomot de ape ce curg amplifică alunecarea, căderea lichidă în lume
priviri părăsesc peisajul și se mută firesc în siajul căderii, al stării de frig
pașii pun tremur în parcurgerea toată a acestei suprafețe anume
ziua răsucește în corp torente păstrând urma scurgerii lor
scrierea potrivește cuvinte și le ordonează în gândul care le cunoaște pe toate
anumite răsfrângeri ascut pe lung tăișul luminii din oblicul gest al privirii
straturi de viață se lasă văzute în albii încă nesecate de vară
valuri împing, rostogolesc și așază pe nisipul răcit apele verzi și sărate
transparența din alge se mută în lentila apropiată privirii
erodarea implică un strigăt profund despre ce înseamnă uimire
despre toată această profunzime adusă de privire în fire
apropierea implică transportări ale ei în cuvinte, în fiecare mișcare a lor
între visele reci amestecate în corp de fiecare noapte fierbinte
lentila de contact este gândul întotdeauna uitat despre claritate
despre strălucirea care vibrează și apropie aceste cuvinte
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
