EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Insula

Locul în care căzusem se simțea ca unul izolat și îndepărtat ascuns delicat de cețuri gri, umede, întinse în peisaj și moi. Nu era insula din ziua de ieri, nu era nici ziua de azi, nu era nici o zi, doar o insinuare de alt început, un fragment de facere prin care mă lăsasem pierdut, mai degrabă căzut. Eram un singuratic singur căzut pe acest teritoriu izbit și tăiat de tăcere.

Lovit de cădere corpul meu încolțit

Simțeam aici cum se așază lucrurile și stările dimprejur ca atunci când urmează liniștea după o doborâtură de vânt, când rămâne prinsă nemișcarea și neputințele ei mai departe în fiecare fragment (sur)prins de privire din acest răvășit, niciodată citit peisaj. De aici, din acest loc și moment al lui spațiul în care sunt așezat se definește ca insulă, ca loc îndepărtat de zgomot, de mișcare, de lume.

Fiecare tulburare se mută în visul discret despre mine

Trezirea implică multă mișcare, o colaborare puțin cunoscută între viață și vis știută desigur și recunoscută de simțuri. Trezirea impune dureri, desfășurări ale lor în fiecare membru și în fiecare mușchi tresărit, inervat și astfel cunoscut, descoperit, povestit. Amestecul acesta de lumi nou făcute să se trezească se descarcă mereu în amestecul așezat și rămas între lumi, adică întotdeauna uitat și mereu oferindu-se să fie reinventat.

Apropierea rămâne în suspensia minții

Insula separă corpul cu lumea întreagă a lui de fiecare gest ce l-ar putea fixa în vreun spațiu al lumii, îl implică în tăceri ce presupun începuturi care nu mai pot fi duse la capăt vreodată. Nici o ridicare nu va fi mai departe completă, sau definitivă, discretă. Din cădere se merge firesc în altă cădere, iar teritoriul acesta separat, insular și stingher îmi desface sfârșitul în povești, în lecturi ale lor, în tăceri.

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…