firesc
firesc este gestul prins în acel desen cuprins de privire în înțelegerea ei despre această căutată mișcare, despre această cădere care încearcă să descrie mica ascundere a inimii în ritmul și în mișcarea protejate de corp
firescul își caută loc mai departe în fiecare zvâcnet care povestește despre rotire, despre căutarea rotundă a luminii ce îl poate vărsa în strălucirea cerută și făcută văzută în siajul ce va ordona și convinge de acum această mișcare
firesc va fi mai departe să se adauge acele cuvinte mereu necesare sus, la vedere, sau jos, în vâltoare. cuvintele scrise vor fi memorate în fiecare scrisoare, cele spuse vor fi lăsate să cadă într-o albie caldă uscată de soare
firesc, adică obișnuit va fi înțeleasă această mirare
firesc are să rămână oricare întrebare despre zgomotul ce coboară din tine, zgomot ce își găsește ecoul în mine, în această apropiere care arată cât de firavă poate să fie o stare știută sau nu de împresurare
firescul atinge cu zgomot oricare corp dezvelit de mișcare, orice atingere se va depune pe pielea cuprinsă de aerul sobru descris în povestea ce se așază și vibrează prin lume odată cu fiecare înserare
firesc depășite de ore sunt și vor rămâne vremuri care se vor lăsa potopite de timp, care se vor prinde și rămâne în întunericul prins și el în adâncimea protejată de apa păstrată sărată de mare
firesc, adică neobișnuit se va lăsa scrisă/citită această mirare
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…