hora ruit
rămășițe ale lumii se răsfrâng și rămân prinse în fiecare trecere a mea prin alcătuirile îngăduite de timpul lor și tot ele ating corpul meu de lumini sau de anumite întunecimi diluat. toate sunt aduse de furnicături sub o piele uitată de corp în senzații, în alunecări fățișe în întunecimile moi ale nopții lipite și ele de fâșiile lor lipicioase
fumul alunecă lung și desigur cald în întunecimea păstrată de corp. insinuarea funcționează și dezvăluie simțuri necunoscute, face lumină în locuri până acum nevăzute. amestecă sensuri cu frichineli și senzații ce preocupă mintea și desfășurările ei adunate de amestecul neștiut de nocturn, de diurn
dens este firul care mă ține de lume în lume legat, dar distanțele dintre mine și realitățile ei au căzut într-un vis niciodată uitat. vrăjile sunt la îndemâna mirării și ale întrebării despre tot ce va fi. arcușuri alungite firesc strivesc corzi ale inimii roșii ce își spune mișcarea cu zgomot, cu zgomotul lung al uitării, al rătăcirii prin încăperile ei moi, umezite și reci
oglinzi se lasă văzute, arată și fac cunoscute zâmbete, riduri, priviri alungate în irealități fragmentate, iar în apele lor se ondulează desene îngrijite și hașurate de gânduri, de gesturi aduse la zi pe ai minții pereți, prin fisuri și seducții ambalate discret în pachete care păstrează în ele cuvintele, cuvintele cu care mereu pleci la drum, pe care mereu le înveți
armături se așază împrejurul gândului lung, gând șoptit înspre mine de vântul ce mă poartă spre cea mai aproape, spre cea mai deschisă poartă ce încurajează plutirea, zăbovirea în aerul cald al privirii de sus spre căderea de jos ce urmează, spre uitarea de sine ce îmi protejeză mereu căutarea, îndoiala și fiecare rămășiță de teamă
senzori clipesc și încurajează orbirea de acele străluciri necunoscute până acum de priviri, nici uitate de tot printre simțuri ordonate de corp și adunate de somn în mișcările lui rătăcite, amestecate în sunet de sacadat relanti. reflexii curbează orice mișcare de corp, invers e totul în rămășițele contorsiunii alungite de umbre repezite și ele de înțepături, de lumini
obosește tot ce se mișcă și scad intensitățile toate. tot ce era grațios și vibrant se pregătește de ștergeri, de căderi în încăperi de memorie stinse discret, dar păstrate în flash-uri ce revin neobosite în text, în cuvinte ce scutură uitările toate, ce adună mai departe orice suflu uitat de corp salvat de scrisul ascuns, protejat în enigmaticul gest seducător și firesc
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
