EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

atingeri

atingere este tot ce lasă după ea o amprentă, întregul desen expandat de privire și lăsat mai departe ca semn, ca urcare în stări necesare mai apoi descifrării sau descrierii lor

atingere este continuarea exactă, severă și dură a oricărei dureri uitată în corp și mutată discret tot de el în abundența de gânduri, de trăiri amestecate în minte în momentul descris și deschis de cădere, de uitare a zilei deschisă în vis, privită, păstrată în ochiul întotdeauna deschis

atingere este cuvântul care spune în scrierea lui despre sens și desprinderi din chingile lui, despre tot ce se poate pune în povestea acestor eliberări încurajate de text, de pătrunderi, de așezări ale lui în oricare viață ce îi poate cuprinde semnificații sau ce mai pot exista și trăi ca însemne

atingere este mereu promisiunea mirării ce se poate așterne în pasul gândit, ușor și intens din așteptările sau din ecourile duse după aceea departe ale apropierii, este mereu o stare a acestei înțelegeri nedisecate de corp dar adoptate firesc și continuu de simțuri

atingere înseamnă un sunet continuu reverberat și distribuit de priviri prin reflexii aureolate de colorata lumină dispersată atent de zbateri, de mișcări care sunt confirmate în viață de siajele lungi ale înclinării ce-și duce urmele așa din oglinzi în imagini cunoscute, adoptate de lume

atingere care poate să spună mai mult despre trup, mai intens despre simțuri, dureros despre tot ce s-a păstrat în amintirile lor menținute în veghea neobosită de minte, de memoria ei niciodată lăsată să oprească acest flux timorat și readus în tipare de silențiosul reflux

atingere, ardere, frig asezonate cu tremur uitat în mișcări ce alimentează căderi, care propun suportabile gânduri despre lumile reci încălzite de inima roșie ce își diluează sau își uită culoarea în încăpătoarele gânduri care stau aninate de visul întins peste drumuri când vii sau când pleci

atingere spune culoarul deschis înspre noapte de vis, iar acolo se simte ce gândul nu poate să țină, să păstreze, să închidă de tot în sertarul ce păstrează în el rămășițele lumii parcursă de tine, adusă în tine odată cu toate acele niciodată parcurse poteci

atingere este fiecare cuvânt desenat și păstrat în plierea acceptată de fila ce-i va suporta îndoirea, și bucuria, și nerăbdarea, și teama

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…