spații
privind înspre cer învăț să cuprind și să înțeleg despărțirea, separarea necesară a privirii ce pleacă spre el dinspre trup împreună cu tot ce e prins în nodul îngăduit de această niciodată cunoscută locuire, de această împinsă spre vederea lumii așezare
privind împrejur în momentul discret al rotirii învăț și deprind amețeala căderii care va porni, care va îngădui să înceapă călătoria spre subteranele moi ale minții, ale visului ce stă să cadă tot timpul în mintea mișcată în lume de trup și de membrele lui
privind spre pământul care-mi păstrează amprenta și orice mișcare pe suprafețele lui învăț anumitele gesturi ce nasc și conservă ființa aceasta mereu în mișcare și tot timpul prinsă în acele spații îngăduite de tăcuta și niciodată uitata mișcare a facerii lui
privind pot descifra desenul, mirarea și urmele lor neșterse vreodată uitate în vârf delicat de peniță, în cuvinte șoptite discret în oricare limbă oarecum cunoscută de suflet sau în calmul fiecărei oglinzi ce-a rămas să cuprindă în lentorile ei necunoscutul acestor desăvârșiri de imagini
privind sau citind adâncimea cuprinsă în povestea căderii, a despărțirii și mereu a separării ce pare deseori necesară, se poate (de)scrie ușor mai departe povestea uitată ce-a fost definitiv așezată în straturile prinse în amintirile vieții desfăcute firesc uneori în capitole mutate mai târziu în stările reci
privind și scriindu-mi privirea desfac de pe filetul continuu înfășurarea ce curbează așa fiecare poveste îngăduită de spațiu în strânsorile lui, în alcătuirile ce îi definesc sau îi deschid acele pliuri descrise în gânduri firești care cresc și descresc timpul rămas și uitat printre ele
privind aceste minuscule noduri care prind în înfășurarea lor doar cuvinte mă pot apleca să încerc apropierea desfacerii lor și mutarea în simțuri, în tremurul lung și firesc al atingerii mereu necesare propusă de traversarea inclusă în drumul ascuns în covorul cu care zboară neobosită povestea
privind se lasă văzute cuprinderi și spații, se lasă simțite unde de zbateri ce fac împrejurimi ale firii să își mute mișcări din orice fel de alcătuiri limitate, din oricare loc ce nu își împlinește așezarea în necesarele zone impuse și aduse la îndemâna privirii de spuneri
privirea rămâne întotdeauna să descrie sau să spună despre spații prinse în mișcarea unor ochi uitați în starea de veghe neobosită și totodată complice a vieții din vis, a alcătuirii ce mereu se desface în fragmentări și scăderi ale tuturor scenelor lumii mutate și păstrate în acest teritoriu deschis
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
