insomnii
există în corpul meu lipsa de somn necesară pentru a mă apropia de începutul fiecărei zi, pentru a mă familiariza cu ușurință cu oricare strop de lumină ce poate să încapă în globul plin de întuneric ce-mi împresoară căderea și rămânerea, pierderea în oricare părăsire, în oricare fel de singurătate. o scurgere lentă a unui glas transparent în care erau păstrate cuvintele, cele care spuneau despre toate necesarele sentimente, despre atingerea reușită de oricare semn scris din oricare scrisoare, de fiecare păstrare așa a cuvintelor scrise și de fiecare stare
mai departe este acest întuneric zăvorât într-o intensitate densă ce imprimă nesiguranța tăcerii, și a ascultării fiecărui gest care se desfășoară în pliul dezgolit de noapte. dincolo de mine, dar mereu în apropiere, este aceeași prezență care se lasă simțită ca umbră, umbră mereu în mișcare rămasă ca rest din fiecare amintire în transa nedormirii păstrată, atinsă. oricare gând se mută într-o respirație caldă și amplă dinspre somnul uitat, dinspre tot ce răceala și timpul le-a mutat într-un zâmbet trasat de un grafit delicat
desenul exprimă și el neliniștea nopților lungi. linia lui învăluie siguranța pornirii de fiecare dată înapoi înspre lume, către fiecare mișcare înțeleasă a ei despre mine, despre tine, despre eu, despre tu, pentru fiecare persoană care îmi locuiește tăcerea. insomnia nu este o stare în care te poți bucura de trezie, ci este o veghe prelungă, o trecere lungă și rece dinspre noapte spre zi
apropierea privirii de semnul lăsat în aerul nopții de corpul ce-o poartă înseamnă curaj și nu renunțare, înseamnă mai departe gest care aduce cu el recunoașterea și împrumutarea căderii ca stare. mai departe de toate acestea sunt unele zboruri, în continuare siajul care marchează spațiul traversate de ele și îl mută în fiecare formă împrumutată de aer fiecărui nor
insomnia e dor, este un rest al lumii păstrat viu, poate treaz, în privirea care l-a prins și îl ține definitiv în neobosita mișcare. culori se amestecă discret mai departe în fuga impusă, în murmurul acesta rotund acceptat de tăcere, de zîmbet, de strigăt, de dor
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
