figuri
geometria ajustează desenul și îl propune rigidității fiecărei linii care impune absența limitei, care continuă scurgerea îngăduită firesc de alungarea din plan înspre spațiu. contemplarea acestei alergări ține privirea în oboseala propice păstrării și conservării întregii imagini
formele fixe ale acestui mod de a spune se lasă seduse de ondulațiile aduse de umbre, de lumini care le scot la iveală și le aștern în prelungirea impusă de corpul mereu mișcător. ajustarea acestor proporții ar impune căderea, ar amplifica durerea uitării mereu amânatului zbor
origini care povestesc despre sensuri, despre ruperi și despre răniri care încă își cresc oblojiri. acele plecări ce nu mai au loc înspre tine se vor muta într-un gând (a)plecat și el într-un gest nefiresc desenat, pus de fapt într-o linie suplă ce se încolăcea de fiecare dată într-o poveste, sau într-o stare
momente propuse de vis ce încolăcesc amintirea îmbrățișării firești, a mereu aplecatei priviri înspre corpul care așa se lăsa adunat lângă mine. închipuiri și treziri în oricare zvâcnet din orele prinse în noapte. întinderea mâinii desenează căutări ale tale în fiecare zvon adiat de rem-ul uitat în clipiri
corp obosit de durere, cuvintele de efortul de a spune cât mai mult despre starea care se tot scria despre tine. aceste numite figuri încastrate în linii trasate subțiri și lăsate ca semn despre rostul mișcării niciodată uitate spre tine. așteptări și priviri înspre cap de peron
figuri, contraforți ce păstrează înaltă o lume desenată și spusă de mine. hașură și gând alăturate în cuvinte scrise cu visul păstrat despre tine. capitol păstrat ca să urce povestea în fiecare gând încăput dinspre noi către lume. adaos fugar, figuri fărâmițate de țipăt, de toată această alcătuire care încă se scrie, care încă se spune
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…