EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

endo

endo înseamnă interior. crine vine de la krinein, care înseamnă a separa, a distinge, dar a devenit (de la conflictul separării) și criză. de aia am zis literatură endocrină, adică literatura crizei interioare. asta faci, asta scrii tu…- mesaj de la Mircea

interior evitat de lumină  atins deseori de mișcări desenate discret și niciodată de ajuns de anemica respirare

cotrobăi cu gând prin aceste exfolieri și expuneri prin crize  între umbrele întunecate de așezările moi ale minții

ascund în întoarceri în rece lumină transfigurări și rămâneri în urmă, alunecări , chiar căderi peste hașură și umbră

pritocim adâncimi în alcooluri, în arsura indusă de ele minților  noastre  seduse uneori de cuvinte

ascunse rămân uneori semne mici, rânduri indescifrabile despre unul din noi. cel de acolo, sau cel de aici

intarsii sunt sobrele linii prelungi ale nopții, intarsii ascunse de piele în porii ei, păstrătorii  nopții de azi, ai zilei de ieri

atingeri există în toate mișcările refulate de crize în spasmele lor indecise și niciodată aduse la capăt

separări mici apasă aceste desprinderi de corpul deja obosit și le lasă  în zonele primitoare și păstrătoare de urme

privirile lasă lumini despre ele în dâre rămase aprinse și duse departe de corpul care le poartă ca rost, ca îndemn

degete scotocesc prin sertarele minții păstrătoare de gânduri ce descriu fiecare dintre aceste mișcări

animozități, descreierări și umblări printre stările lor neliniștite și vag recunoscute de mers, de alergare, de zbor

nopți uitate în aceste cuvinte păstrate de crizele interiorizate de somn, desferecate de nopți, amestecate de strălucirea descifrată de lumina de zi, mai departe adăugată asprimii, durerii oricărei firi care știe să spună despre toate acestea până când și cât vor mai fi

endorfine se lasă încet ca mici pături ce învelesc acel cutremur aruncat de criză în corp, iar protecția lor îndesește căutarea oricărui simț care poate să spună despre micul acesta efort

zonele gri devin luminoase odată cu fiecare așezare a lor în cuvinte, și rămân mai departe să fie urmărite sau așezate în această poveste de oricare gest recunoscut, adoptat și impus ca o mișcare cuminte distanțată de criză, ascunsă în cea mai puțin cunoscută încăpere încăpută în minte

 

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…