EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

celelalte cuvinte

 

cortine de roșu aprins se lasă să curgă în pământul udat de ploaia niciodată sfârșită a zilei, pământ ce la rândul lui se aprinde în adâncul acestei culori ce îl păstrează tăcut în voalul ei răsfirat de lumina aprinsă de soare. uitare și stare în această privire ce caută rădăcini care pot prinde în ele acele cuvinte nespuse vreodată până la capăt de tine                                                                             amintiri despre noi cei pierduți și rămași în scrisori, în amprentele lor așezate și rezumate de cuvintele răsfirate și ele în aceeași uitare, în negândita vreodată asprime lăsată ca rest de absență murmură încet lângă mine acest dialog încurcat oarecum într-un ritm fără rime, fără gânduri cuminți, fără gesturi sau vise cuprinse în acest contur colorat de ce se mai vede dând la o parte aceste grele, căzute cortine, aceste ore căzute din zile prin nopți în care visele toate rămân așezate, trezite

imagini vechi, sau mai noi lasă umbre să țeasă cuvinte, să stoarcă aceste amintiri oarecum lichide, apoase și moi despre locurile calde păstrate de ele în răsfrângeri și risipiri vagi printre ape lungi de oglinzi. răsfirări tremurate continuu și conduse discret în căderi și în gesturi pe care cu privirea nu mai ai cum să le prinzi. amețeala cuprinde și ea fiecare rotire care amână scăparea din starea de viu, care rupe astfel realitatea în mai multe fâșii desfăcute de gesturi anume în umbre așezate și ele în desene prelungi

prins nefiresc, sau firesc în aceste urcușuri, în aceste înșiruiri despre oboselile din cuvintele lor, despre repetatele amintiri răsfirate-n ecouri de niciodată obositul sau tăcutul lor cor. arome și locuri în care cuvintele aleg să se pună în bine știutul desen din covor, desen care mai departe asigură necesarul poveștii decor. plimbările lungi asigură ploaia de pași printre apele ei dispersate de vânt, vânturate de urmele apăsate în scurgeri prin albiile ei. necunoscute sunt toate și neștiute rămân toate aceste desprinderi, fiecare dintre aceste răspunsuri lăsate și ele ca fapte aproape, foarte aproape de noi

legănat de cuvintele acestea care sunt mereu noi. ascultat, înțeles sau văzut în celelalte cuvinte, în primele și ultimele lor amănunte care prind aceste frânturi, rămășițe cu imagini și mișcări despre tine, despre mine, despre toate apele care duc în avaluri adânci și sărate de ape toate aceste vise și amintiri despre noi

 

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…