așteptări
corpul trecător așteaptă să i se cunoască și să își lase dusă cu el amprenta, căldura ce-l însoțește cât este viu și prin care își face mereu cunoscute prezența, alăturarea, mișcările și întreaga atingere cu obiectele găsite în lume. pe toate le face ghem și le urmărește rostogolirea fără mijlocirea și intensitatea distanței
sunt așteptări în care mă văd și mă recunosc fragil, dar puțini se pot așeza în frumusețea pe care fragilitatea o îngăduie unei vieți, unor povești sau căderi ale ei. voi coborî probabil în oricare adâncime a sfârșitului vieții odată cu ele, transparent uneori și îngăduitor al durerii ce rămâne cuprinsă și mereu memorată în fiecare zgomot îngăduit de neliniștea obositului corp
mă așez, aștept și încerc să nu uit toate aceste atingeri și nicio rămânere în lume a lor. visez și aud în alcătuirile recunoscute de vis pași înșirând apropierea de mine. mă întorc deseori în privirea neobosită să mă cunoască și să mă vadă, și îmi știu încruntarea care ține în ea fiecare gând despre mine, despre noi, despre tine, despre absența fostă prezență mereu încurajată de timp
așteptări se tot lasă-n vibrații, în acel tremur ce se scrie în oglinzile toate din încăperile moi ale minții, și urmele lor pe aceste străluciri și golite de rid suprafețe se transformă tacit în cuvinte zgâriate de zbateri de vânt pe un zid
așteptări se tot cresc și se lasă citite în obișnuința de a rămâne, de a mă pierde în firide numite tăceri, în fiecare pliu desfăcut în aceste acumulări, în așezări ale lor în mișcările lumii uitate de fiecare dată în amintirea zilei trăită și memorată de ieri
așteptări care cresc deseori ce urmează, care uită firesc ce rămâne să spună despre cel ce descrie această lagună, acest refugiu din care mintea se uită în lumina rece de lună și în tot ce în fire așteptarea, mirarea și nerăbdările lor povestesc, descrie, adună
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…