EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Îmbrățișări și fragilități

pentru Ioana Nestorescu- Bălcești

 

   Cuvintele propun apropieri și îmbrățișări definitive, lungi și care se pot recunoaște tot timpul după ce toate aceste atingeri au avut loc, după ce toate aceste prinderi și-au desăvârșit legăturile și le-au așezat în zonele calde ale înțelegerii, ale înțelegerilor care se vor multiplica și care vor transforma mai departe toate acestea în momente grave ce vor disponibiliza povești, și vor impune anumite desfășurări ale lor în toate registrele vii și vizibile ale oricărei vieți și ale tuturor așezărilor împreună cu întâmplările lor.

   Se pot înțelege aceste mișcări atunci când atingi înțelesul unor așezări ale unor cuvinte, atunci când rezonanțele lor unicizate de autor reușește să spună dincolo de epiderma celui pe care îl atinge și reușește să se așeze firesc în carnea lui mai departe. Se simte și se aude atunci când… Cineva îmi bate-n oase/ zgomotul sublim de moarte care va să vină./ Ce urlet despicat se-aude-n vertebre?…, și nu ai cum să treci cu ușurință peste aceste zgomote, peste aceste mici cutremure aduse în cuvinte și așezate aproape perfect în corpul tău adoptiv, în carnea ta despicată special ca să primească și să accepte aceste cuvinte încărcate de toate stările lor cunoscute și disponibile.

   Mai departe se vede drumul, se vede calea care propune înțelegeri ale fiecărei adâncimi prevăzute, presupuse și chiar impuse. Se face vizibilă necesara necesitate de a privi în ochi mirările însoțitoare împreună cu toate acaparările lor.

… Să merg pe sârma întrebărilor, să respir mirări…

  De aici, mai departe toate se bifurcă, toate căile, toate stările și toate nopțile și zilele lor care le țin în fiecare moment desfășurător al orelor care le duc și care le conduc de la fiecare început spre fiecare sfârșit și spre toate conținuturile lor, în toate secvențele pe care timpul le-a așezat în structura fragilă a lor.

   Urmează fireștile treceri și petreceri mai departe în adâncul tărâmului nou descoperit și care are noi înțelesuri combinate cu noile trăiri ale fiecărui buchet de simțuri și de rosturi și de toate aromele lor. Urmează, desigur, înțelegerea acestei parcurgeri… Să merg pe sârma întrebărilor ce împrăștie anii de cretă…, iar mai departe… o mână albastră se întinde după scut,/ iar ochiul devine sabie…

   Rănile lăsate martor vor vorbi mai departe, vor muta durerea în corp și vor încerca să absoarbă în toată arderea lor strigătul acestor cuvinte și toate mutările lor permanente în ecourile care vor face cunoscute și care vor multiplica toate aceste urme ale poeziei care are în continuare puterea și curajul să spună.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…