mă gândesc la diminețile în care am vorbit cu marea și mă gândesc la nopțile în care de fiecare dată ea chiar mi-a răspuns, și știu și acum cam tot ce mi-a spus și mai știu că nu a lăsat nimic să (ne) rămână ascuns
mă gândesc la corpul care m-a prins în pielea lui și nu mă mai lasă să scap din toată această strânsoare, din toată această mare și magică alăturare, din toate aceste chingi care nu lasă decât gândul să nu zăbovească în încăperile lui calde, în cămările lui reci, în țesuturile lui umede și ascunse prin care toate durerile trec
mă gândesc la fiecare atingere ce încă stă disponibilă după fiecare umbră ghicită și așezată înaintea privirilor mele
mă gândesc tot timpul la acest ospăț al cărnii ce nu se lasă decât de carne devorată, decât de bacteriile proprii, de acelea care îi cunosc și care s-au obișnuit cu toate gesturile rămase în memoria lor
mă gândesc la toată această hrană a mea pentru mine, mă gândesc la noile dureri și la toate posibilitățile lor de a se multiplica și de a se așeza definitiv în toate apropierile mele
mă gândesc că dacă unele stele asemănătoare soarelui nostru își pot devora planetele este clar că și corpul meu îmi poate devora inima, creierul și tot ce mai poate simți sau gândi sub pielea sa
mă gândesc la fiecare gest memorat (al meu?!, al tău?!) și mutat în acel gestuar ce le-a așteptat așezările pentru a le face vizibile și disponibile să fie mutate înaintea privirilor lor, în acelea care se vor rupe și care vor merge libere mai departe
mă gândesc la fiecare poveste în care s-ar putea intra și din care nu se mai poate ieși decât sub formă de cuvinte, de cuvinte care vor putea să își facă vizibile culorile toate
mă gândesc și trăiesc în proximitatea acestor gânduri, în această alăturare care încă mă prinde și care mă mai ține viu și îmi păstrează mai departe cuvintele
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
