EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – exerciții

pentru Dominique Iordache

să înveți să întrebi fiecare cuvânt despre fiecare alăturare a sa celuilalt, celui căruia îi urmează,celui care îl precedă și celor care împrejmuiesc toată această alcătuire magică ce devine de-a lungul scrierii lui orice text care spune, și care ne învață să înțelegem și să vedem toată această operație miraculoasă propusă de fiecare mirare născută și rămasă vie și permanentizată în urcările firii de mai târziu, fire ce va întâlni toate aceste cuvinte, ce va înțelege fiecare alcătuire a lor

să te zbați, să scapi din nisipuri mișcătoare, să înaintezi cu apa până la gură fără să știi să înoți, să ajungi la un mal, pe o plajă, să te învăluie deodată lumină…

mai departe să înveți iar și iar despre fiecare putere disponibilizată în fiecare cuvânt care strigă, care își strigă înțelesurile, care își face auzite acordurile și încurajează întreaga armonie să se amplifice, să își crească un sunet viguros, unul topit în mintea oricărui ascultător ce se va lăsa toropit de fiecare dintre aceste puteri, de fiecare zbatere a lor

să te mângâie o lumină, să te înfășoare cu raze unduioase lumină, să zâmbești, apoi să fie din ce în ce mai slabă, să pâlpâie, să se strângă, să rămâi în întuneric…

încă o dată să cauți, să înveți să distingi silueta așezată în lumină a fiecărui cuvânt împreună cu mișcările ei tremurate, cu rotirile în căutarea luminii calde a soarelui ce stă să se așeze peste ea, peste fiecare linie percepută de lumină a ei. toate aceste ascunderi care dispar și care propun vizibilități incandescente care vor lăsa arsuri vizibile pentru toate resturile de vieți așezate între aceste lumi de cuvinte ce ard

să-ți fie frig, să te ghemuiești, să privești nisipul, să vezi firele de nisip, să întinzi mâna, să păstrezi în pumn câteva fire de nisip, fire de nisip gri, mici, aspre, gri, gri, să fie ale tale, doar ale tale…

totodată să înveți și să înțelegi că ascunderea nu mai are posibilități să spună despre tine, despre disponibilitățile tale de a nu mai fi văzut, fiindcă de aici ești așezat deja în cuvinte și în toată structura lor împânzită de puterile care le face să spună, să strige, să se audă

să înveți să mergi așa mai departe, cât mai departe în toată această lumină așezată în noi de fiecare exercițiu pe care îl presupune așezarea unui cuvânt lângă alt cuvânt, așezarea unui cuvânt printre celelalte disponibile să îi primească și să îi înțeleagă alăturarea împreună cu fiecare moment al spunerii lor, al repetării lor și al așezărilor controlate sau nu în fiecare pliu al minții, al desfacerii fiecărui nod propus de el pentru a desfășura mai departe înțelegeri, ascultări, întrebări și toate mirările care le urmează și mai departe le urmărește

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…