cuvintele se așază firesc în poveștile care le pot conține așezările, ele pot spune cel mai bine despre curenții cunoscuți, sau necunoscuți, care le prind și care le transportă mai greu, mai ușor în apele adânci, limpezi sau tulburi care le acceptă corpul în undele lor
sunt unele lucruri sau stări care nu se pot așeza decât în cuvinte
sunt anumite semne pe care le pot lăsa să se vadă doar în aceste feluri de a fi
ale cuvintelor
despre ochi, despre priviri și despre toată lumina ascunsă în deschiderea lor
despre toată acea strălucire care face să se simtă frumusețea adâncului răscolit de mirare și de toate întrebările ei
gândul despre înflorirea de fiecare zi ce își face cunoscute aromele împreună cu toate rumorile ei
despre cum cuvintele nopții se așază calde în lumina fiecărei zile
despre cum cuvintele zilei se strâng în strălucirea fiecărei nopți
ascunderea acestor trăiri și senzații nu este posibilă, iar descompunerea și așezarea ei în cuvinte lasă firescul să stea mai departe pe epiderma dornică de această permanentă atingere
numerele se amestecă, cifrele se spun una pe alta
praguri de lumi se lasă trecute în toată această poveste
zborurile își fac cunoscute fragmente de aripi ce se risipesc în peisajul disponibil să le așeze între toate culorile lui
gândurile se lasă zburătăcite și zăpăcite de toată această orbitoare lumină
iar fiecare zgomot de zbor își apropie pulberi de praf luminos
nici măcar o umbră nu îndrăznește să acopere desenul acestui covor
nicio amprentă nu își lasă necitită urma desenată pe corpul vizibil al fiecărui nor
cuvintele acestea spuse și scrise rămân pentru totdeauna în această lumină și își arată cuprinderile în care își vor așeza întreagă
această neîncepută
această nesfârșită
această frumoasă
poveste și toate cuvintele ei…
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…