pentru Ramona Băluțescu
Timpul propune anumite contorsiuni, anumite (ră)suciri pe care urmează să le transforme în pliuri încăpătoare care vor păstra povești și arome ale lor rămase în starea profundă și continuă de persistență, de rămășiță ce nu se mai lasă dizolvată de atmosfera vremii în care și-a așezat rostirile și rostuirile toate.
Timpul se răsucește
Ca o volută de flacără
Țin în palme o altă scânteie…
O mică preumblare prin retortele disponibile ale suprafețelor timpului așezat în cuvinte ajută fiecare rămășiță a lui să își recunoască și să își înțeleagă depunerile, urmele ce rămân mai departe să spună, să povestească și să păstreze, să ajute să poți mai departe să Fii, printre salbele acestui pământ afânat,/ Lumină de giuvaerical pierdut…
Mai departe vei rămâne acest mineral, această piatră rece și cu strălucirea orbită de toate așezările timpului ce s-a găsit, ce ți-au recunoscut suprafața disponibilă să îi primească și să îi țină această acoperire a orbitoarei străluciri ce se păstrează ascunsă, iar în ascundere căldura ei toată.
La îndemână vor fi mai departe cuvintele, toate așezările lor în acele stări care vor construi povestea vorbirii, a spunerii ce trebuie să rămână.
Vom tăcea,
Pentru cei de cu mult mai încolo
Decât acum…
Fiecare pas al poveștii va fi așezat în cuvinte, iar înserările toate le va face auzită călcătura, zgomotul ce va trezi fiecare așezare de sub talpa așezată în urma corectă ce era de urmat.
Sub coaja verde, amară,
Scrâșnește încă
Un zâmbet…
Cuvintele vor rămâne și se vor așeza cuminți în fiecare fragment de timp care le va accepta trecutul, care va fi atent la prezentul lor și care le va întâmpina viitorul împreună cu toate sunetele lor însoțitoare și cu toate stările ce le vor pregăti și înțelege fiecare așezare.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
